1. În bunătatea Ta, ne-asculţi
A noastră rugăciune,
Şi inima ne-o uşurezi
De orice-amărăciune;
Ne-ntorci privirile mereu
Spre Tine, Sfinte Tată,
/: Şi prin minuni Tu ne-ntăreşti
De fiecare dată. :/
2. Nădejdea Tu ne-o-mprospătezi
Când vezi că se-ofileşte,
Şi nici o piedică pe drum
Spre noi nu Te opreşte,
Căci bunătatea Ta oricând
Cu mult, cu mult întrece,
/: Căderea-n care-am fost târâţi
Şi starea noastră rece. :/
3. Eşti pentru vecii nesfârşiţi
Izvorul mântuirii,
Şi peste noi mereu Ţi-ntinzi
Veşmintele iubirii.
În bunătatea Ta, răspunzi
Cu-a harului comoară;
/: Nicicând Tu nu ne-depărtezi
Şi nu ne scoţi afară. :/
I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 181.